esteto.ro
0 Prod.
0 Lei
Cos esteto.ro
OFERTA PRODUSE

Scoala memoriei 2010, editura Fundatia Academia Civica



scoala-memoriei-2010-editura-fundatia-academia-civica-1.jpg

Acest produs este momentan indisponibil sau nu face parte din oferta Esteto.

Cod produs: 54493

Scoala memoriei 2010, editura Fundatia Academia Civica: POZITIA MEA ESTE ACEEA A UNUI MARTOR

...Am fost la Sighet pentru prima oara in 1994, impreuna cu o colega, Isil Gachet, de la Directia pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei. La acea vreme, eu ma ocupam de aspectele legate de patrimoniul cultural, iar misiunea noastra era de a discuta si de a cunoaste la fata locului posibilitatile de interventie in cadrul Memorialului.
Pentru ca acest Memorial, dupa cum scria atat de bine Ana Blandiana, ne demonstreaza ca memoria este o forma de justitie. si cred ca trebuie sa ne fie foarte clar tuturor faptul ca un astfel de Memorial nu este doar un muzeu, sau o institutie, ci un loc unde au fost victime, unde si-au dat viata oameni, iar suferintele lor au deschis calea realitatilor contemporane.
Pozitia mea este inainte de toate aceea a unui martor. Va voi prezenta deci o marturie cu privire la inceputurile Memorialului si la tot ceea ce am trait insotindu-i pe Ana Blandiana si pe Romulus Rusan in primii pasi pe drumul Memorialului care ne gazduieste astazi.
Dupa cum s-a spus deja, era in 1993, pe cand eram presedintele Comisiei pentru patrimoniul cultural din cadrul Consiliul Europei. Intr-o zi m-a sunat secretarul general al Consiliului, dna Catherine Lalumiere, fost ministru francez al afacerilor europene. Pentru a va reaminti structura Consiliului Europei, precizez ca acesta este compus dintr-o Adunare parlamentara, un Comitet de ministri si numerosi functionari. In fruntea corpului de functionari se afla un secretar general. Astfel ca, atunci cand am ridicat receptorul, vocea de la celalalt capat al firului mi-a spus ca la telefon astepta insasi sefa mea directa, care vrea sa imi vorbeasca. M-am prezentat prin urmare in biroul dnei Lalumiere, care, pe un ton spontan, angajat, departe de rigiditatea specifica limbajului administrativ, mi-a spus: „Dle Ballester, tocmai am primit vizita dnei Anei Blandiana, care mi-a prezentat proiectul unui memorial pe care intentioneaza sa il creeze la inchisoarea de la Sighet, acolo unde represiunea stalinista a fost foarte dura”. Dna Lalumiere mi-a explicat apoi ca acest proiect i-a fost adus la cunostinta prin intermediul Directiei pentru drepturile omului, insa, dat fiind ca e vorba de un proiect memorial, prefera sa trimita la fata locului o delegatie formata din doi membri, respectiv un reprezentant al comisiei pentru drepturile omului si unul al comisiei pentru patrimoniul cultural. Va dati seama ca am acceptat pe loc. Propunerea dnei Lalumiere ma interesa din doua motive. Mai intai, pentru ca punea problema provocatoare a modalitatii de abordare a memoriei. Cum poate fi tratat un astfel de patrimoniu, care, in afara evidentei componente istorice si politice, este in egala masura si un patrimoniu emotional? Caci trebuie sa tinem seama si de existenta unui patrimoniu al durerii si al suferintei... Iata deci cum, impreuna cu colega mea de la Directia pentru drepturile omului, am venit la Sighet pentru a vedea inchisoarea si a incepe primul dialog oficial intre Consiliul Europei si autoritatile romane cu privire la proiectul Memorialului.
Era prima mea vizita in Romania, nu insa si primul contact cu tarile de dincolo de cortina de fier. I-am cunoscut cu acel prilej pe dna Blandiana si pe dl Rusan, impreuna cu care am pus bazele unei minunate colaborari. Am plecat spre Sighet cu un tren de noapte; odata ajunsi aici, am avut o intalnire cu primarul orasului. Urbea pe care am descoperit-o atunci era cu totul diferita de Sighetul de astazi. Am vizitat impreuna inchisoarea, care parea ca isi inchisese portile doar cu putin timp inainte. Fusese varuita si dezinfectata, iar inauntru mirosea tare a dezinfectant. Inca nu fusesera indepartate cu totul acele „vibratii” ale detinutilor, pe care le simteai in mod tangibil, de fiecare data cand treceai pe coridoarele acum restaurate si transformate in muzeu. Pot sa va spun ca prima vizita in aceasta cladire a fost un adevarat soc emotional atat pentru mine cat si pentru colega mea.
Am avut discutii indelungi cu responsabilii Aliantei Civice, atat la Sighet, cat si la Bucuresti. Eram insotiti de dl Ticu Dumitrescu, fost detinut politic, senator si presedinte al Comisiei pentru detinutii politici din Senatul Romaniei, acum din pacate decedat. Am fost profund impresionat de determinarea sa. Pentru a atenua intrucatva efectul socului emotional provocat de vizitarea inchisorii si de care gazdele noastre si-au dat imediat seama, am fost invitati, in dupa-masa aceleiasi zile, intr-o excursie prin Maramures. Prietenii nostri au facut eforturi vizibile pentru a ne atrage atentia asupra arhitecturii din lemn, asupra bisericilor si a portilor specifice regiunii. Seara s-a incheiat cu o cina, in timpul careia am avut parte de unul dintre cele mai emotionante spectacole la care mi-a fost dat sa asist vreodata. Eram undeva la tara, in casa unui invatator, daca imi aduc bine aminte, care ne invitase la masa si, pe cand ne ospatam noi mai bine din bucatele traditionale, s-au deschis portile si am vazut intrand in curte un grup de doisprezece baieti, cu varste cuprinse intre 12 si 14 ani, imbracati in costume traditionale, fiecare cu o vioara in mana. Am avut apoi parte de un concert exceptional. La plecare, pe drumul de intoarcere la Sighet, i-am spus colegei mele, cu care incepusem deja sa discut posibilitatile de realizare a Memorialului si sugestiile pe care le-am fi putut face superiorilor nostri in acest sens: „Isil, suntem salvati. Nu cunosc nici o alta tara, nicaieri in Europa, fie ea Orientala, Centrala sau Occidentala, unde, intr-un sat uitat de lume, sa dai peste un grup de tineri care sa cante cu atata maiestrie la vioara”.
Din acel moment, am inceput sa vad lucrurile limpede. I-am spus colegei mele ca trebuie sa reactionam pozitiv si ca misiunea noastra este sa realizam acest memorial, atat pentru a face dreptate victimelor, cat si pentru a pune bazele viitorului. Prietenii mei aici de fata isi vor aminti poate ca am repetat obsesiv faptul ca trebuie sa facem ceva pentru viitor, caci, peste patru sau cinci ani, Romania va fi o tara la fel ca toate celelalte, sau poate chiar o va lua inaintea multora dintre acestea; prin urmare, aveam datoria de a realiza ceva exemplar, care sa reprezinte o lectie de memorie pentru generatiile viitoare. Aceasta a fost prima noastra reactie, pe care dumneavoastra va vine poate greu s-o intelegeti acum, cand exista atata deschidere si libertate; insa in 1993 eram pusi in fata unei hotarari greu de luat si de explicat partenerilor nostri.
Nu stiu in ce masura vizita noastra a fost decisiva, dat fiind ca greul a fost facut la Bucuresti, de partenerii nostri si de familiile fostilor detinuti politici, care au colaborat deschis cu Alianta Civica. Vizita noastra s-a incheiat printr-o conferinta de presa, unde, se pare, am zambit foarte mult, caci in toate fotografiile aparem toti plini de optimism si de speranta.
Cand ne-am intors la Strasbourg, a trebuit sa le explicam superiorilor nostri cum se face ca, dupa ce am vizitat o inchisoare de detinuti politici, unde represiunea stalinista a fost foarte dura, si dupa ce ne-am intalnit cu familiile fostilor detinuti politici, avem totusi puterea sa zambim atat de mult in fotografiile publicate in presa. I-am raspuns doamnei Lalumiere ca eram asa de optimisti pentru ca gasisem caile si partenerii ideali pentru a pune pe picioare proiectul Memorialului; pentru ca gasisem, in acelasi timp, deschiderea spre viitor. Am avut sansa rara de a cunoaste o mana de oameni hotarati, avand fiecare propria istorie, uneori foarte trista, insa animati de vointa de a face sa renasca principii si valori pe care sa le puna in slujba Romaniei si a Europei. Pentru mine a fost un adevarat exemplu de generozitate si de incredere in cauza Europei.

...O astfel de valoare izvoraste si din ceea ce s-a intamplat la Sighet timp de atatia ani. Pentru ca e usor sa vizitezi inchisoarea ca si cum ai vizita un monument oarecare, sa intri in celule, sa iei notite sau sa pleci acasa cu brosurile puse comod la dispozitie de organizatori. Insa, daca ar fi sa mergem mai departe, daca ar fi sa trecem dincolo de o simpla vizita epidermica, ar trebui sa aprofundam trairea emotionala trezita de o astfel de experienta. Nu degeaba se vorbeste acum in Europa si in lume despre educatia pentru comotie emotionala. Trebuie de asemenea sa mergem mai departe si in sensul unei cunoasteri aprofundate, care constituie poate singura cale prin intermediul careia ne putem achita de datoria de memorie ce ne revine fiecaruia dintre noi. O datorie care ii revine inainte de toate societatii civile. Caci orice exercitiu de memorie realizat de partide politice sau de institutii de orice fel va fi mereu partizan, si prin urmare incomplet si inexact. Aici intervine rolul societatii civile si tin sa semnalez  cu aceasta ocazie unul din aspectele care fac din Memorialul de la Sighet un loc unic in lume si mai cu seama in Europa, anume faptul ca, daca aprofundati ceea ce s-a intamplat la Sighet, toate suferintele groaznice, deportarile, oamenii torturati, morti, despartiti de familie si deposedati de propria identitate, lipsiti de aparare si de ajutor, daca va imaginati toate aceste atrocitati, veti incerca si dumneavoastra sentimentul pe care l-am trait eu cu ocazia primei mele vizite la Sighet, acela ca suferintele, chinurile si disperarea celor inchisi aici au deschis calea sperantei si a viitorului. In concluzie, va transmit convingerea celui care a trait un astfel de sentiment si care a fost cuprins de emotia acestui loc si a ceea ce s-a intamplat aici.
(traducere din limba franceza de Denisa Oprea)
fragment din conferinta domnului Jose Maria Ballester sustinuta la scoala de Vara de la Sighet in iulie 2010
conferinta va fi publicata integral in volumul scoala Memoriei 2010 (in pregatire la editura Fundatiei Academia Civica)

Caracteristici: An aparitie - 2011; Nr. pagini - 447;

ISBN: 9789738214637

Editura: Fundatia Academia Civica

Fotografia afisata are caracter informativ. Specificatiile produselor sunt informative, in conformitate cu datele transmise de catre producatorii sau distribuitorii autorizati. Acestea precum si pretul pot fi modificate fara instiintare prealabila si nu constituie obligativitate contractuala.

Review-uri

(0 review-uri) Adauga un review

0.00

0 review-uri

5 stele
(0)
4 stele
(0)
3 stele
(0)
2 stele
(0)
1 stele
(0)

Alte produse din categoria Stiinte Umaniste care te-ar putea interesa:





Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor


Acceseaza Versiunea Desktop


Copyright © Esteto.ro  


Termeni si conditii