Vampirii si donatorii casei - Mihail Platonov, editura Rovimed

Cod produs: 53755

Vampirii si donatorii casei - Mihail Platonov, editura Rovimed: Ati fost vreodata intr-o casa in care locuiesc vampiri? Sunt convinsa ca raspunsul dumneavoastra la aceasta intrebare, ori va fi afirmativ, ori veti inchide cartea, pentru ca pur si simplu nu credeti in fortele malefice. Dar nu aveti dreptate. Malefice, benefice sau de orice fel ar fi, aceste forte exista. Chiar langa noi. In casele si apartamentele noastre. Este cam infricosator, nu-i asa? Da, daca nu stim cum sa ne purtam cu ele.
         Odata am sunat-o pe prietena mea cea mai buna. Ea mi-a raspuns tipand isteric:
-         Cine? Cine sunteti? Ce vreti?
-         Liusia, ce ai, ai innebunit? Sunt eu, Nastia. Ce-i cu tine, de ce tipi asa?
-         Nastia, tu erai? Iarta-ma, dar nu mai pot suporta… Nu mai pot sa stau aici… Ea este vampir… Gaseste-ne, mie si mamei, o camera de inchiriat, macar pentru o luna, trebuie sa ma odihnesc…
-         Dar… cine-i vampir?
-         Vecina noastra. E vampir, stiu sigur, m-a sleit de tot de puteri, iar pe mama o s-o bage in mormant inainte de vreme! Ajuta-ne sa inchiriem o camera, - a inceput din nou sa se tanguie Liusia.
-         Asculta, nu inteleg nimic din ce se intampla. Daca n-ai nimic impotriva, vin acum pana la tine.
Cand am intrat in apartamentul prietenei mele, ea se linistise deja, nu mai plangea, iar din bucatarie venea un miros imbietor de prajitura de casa. „Asa da, m-am gandit eu, a copt ceva bun cu ocazia vizitei mele. Tot e mai bine, decat sa planga!” sedeam toate trei – eu, Liusia si mama ei -  in camera prietenei mele si beam ceai cu chec. Ascultam povestile lor despre vecina vampir si examinam camera cu coada ochiului: ceva se schimbase de la ultima mea vizita. Dar ce anume? Masa, cele doua canapele, sifonierul, televizorul, icoanele de pe perete, covorasul inflorat de langa prag, toate erau la locul lor. In fotoliu motaia Tihon, motanul siberian. Ne observand nici o schimbare, am continuat sa ascult povestea prietenei mele.
Vecina lor nu se mutase de multa vreme in apartamentul comun. Dar, de cum s-a instalat, a inceput sa-si impuna propriile reguli. In numai doua luni, a reusit sa se certe cu toti locatarii, pe toti voia sa-i invete minte, de toti era nemultumita, isi vara nasul peste tot, cautand samanta de scandal. In cele din urma, toti vecinii au ajuns la concluzia ca ea face acest lucru inadins, ca sa-i scoata din sarite, pentru a putea apoi sa le soarba energia. Se pare insa ca saptamana trecuta vecina a plecat la tara, la niste rude.
-         A plecat, dar acum camera ei este vampir, repeta cu incapatanare Liusia, iar mama ei dadea aprobator din cap.
-         Asa ceva nu se poate. Chiar daca energia din camera ei nu este benefica, oricum nu putea  sa ajunga in camera voastra. Vampirii fura energia prin contact direct. Prin perete nu se poate… Pronuntand aceste cuvinte, mi-am dat dintr-o data seama ca nu ma simt bine, ca mi-e rau, capul mi se invartea, mi-era greata. M-am dus la baie, m-am spalat pe fata cu apa rece. Mi-am mai revenit putin, dar mi-era cam teama sa ma intorc in camera… Liusia a venit dupa mine la baie.
-         Ce ai, ti-e rau? Vezi? Eu patesc asa in fiecare zi. Mi-e si frica sa vin acasa de la serviciu. Acasa nu pot sa dorm deloc, in schimb la birou atipesc si in picioare. Daca n-ar fi mama, probabil ca nici n-as mai veni aici, as umbla brambura, pe la cate o colega… si Liusia incepu iar sa se smiorcaie.
Ne-am intors impreuna in camera. si atunci, din prag, am vazut acel ceva nou, pe care nu-l observasem de la inceput: intr-un colt al camerei era o planta, ale carei tulpini se catarau pe pereti.
-         Ce-i asta? – am intrebat.
-         O orhidee. Am primit-o de ziua mea de la colegii de birou. Numai ca mi-au spus ca are nevoie de un climat special, de oranjerie. Nu-i asa ca-i frumoasa?
Liusia, mama ei si orhideea erau in asteptarea raspunsului meu, iar eu taceam. Incercam sa stabilesc un contact cu planta. Intelesesem deja ca orhideea era cea care le lua energia si voiam sa o rog sa le lase in pace pe cele doua femei. Nu reuseam insa deloc sa intru in contact cu ea. Orhideea ma ura, asa cum ii ura pe toti cei care locuiau in apartament.
-         Liusia, vrei sa ma crezi sau nu, dar nu vecina ta este vampirul, ci mandretea asta de floare. Mai bine ai duce-o la serviciu, sau la gradina botanica. Intelegi, orhideele sunt niste vampiri clasici si iau foarte multa energie de la oameni. Iar tu il mai ai si pe Tihon. Este adevarat ca si pisicile iau energie de la oameni, dar numai cand trebuie si cat trebuie. Se pare ca la tine in camera toti iau energie, dar de dat, dai numai tu. Mama ta este in varsta si are putina energie proprie, deci nu are ce sa dea, dimpotriva, mai are nevoie de un supliment energetic. Este un fapt cunoscut ca persoanele in varsta si copiii iau energie din exterior. Intrucat batranii ies rareori din casa si deci nu isi pot lua energia din natura, o iau de la membrii familiei, sau de la animalele si plantele de apartament. si este absolut normal sa fie asa, pentru ca acest proces al schimbului energetic a fost prevazut de natura. De aceea, asculta, te rog, sfatul meu: du planta la serviciu si ia-ti un catel. Cainii sunt donatori de energie.
-         Ce tot spui, vecinii nu vor fi niciodata de acord! si nici n-am timp sa-l scot la plimbare.
-         Lasa prostiile, nu ti-am spus sa-ti iei un dog si nici un ciobanesc german. Cumpara-ti un catel mic. Cat despre plimbare, ai sa-ti faci tu timp.
-         si ce energie poate sa-mi dea un catel?
-         Liusia, parca ai fi un copil. Crezi ca energia depinde de marimea cainelui?
In week-end, eu si Liusia ne-am dus la o expozitie canina si am cumparat un catel, un basset. Cand l-am adus acasa, Tihon s-a dat jos de pe fotoliu si s-a apropiat de catel. L-a studiat indelung, apoi, gandindu-se probabil ca acestui „pisoi” ciudat, lung si fara blana ii este frig, s-a culcat peste el parca ocrotindu-l si a inceput sa-l spele. Catelul a scancit, dar nu s-a opus. Dezlipindu-mi cu greu privirea de aceasta ciudata pereche, m-am uitat in coltul camerei. Orhideea nu mai era acolo.
         Liusiei a inceput sa-i mearga totul bine. Mi-a spus ca acum vine de la serviciu acasa intr-un suflet, pentru ca o asteapta Emma (catelusa). In timpul zilei o scoate uneori pe Emma la plimbare… cine credeti? Vecina „vampir” care s-a atasat repede de catelusa. Imbracata elegant, cu palarie pe cap si catelusa in lesa, vecina seamana cu binecunoscuta eroina a lui Eduard Uspenski. Cateodata chiar o striga pe strada cate un copil, ea il ameninta cu degetul dar nu se supara, nu ii sta in caracter. Sau poate ca Emma a ajutat-o si pe ea?
Este foarte important sa ne adaptam conditiilor de mediu in care traim, iar in casele unde exista caini, veverite siberiene, hamsteri sau alta vietate, acest proces are loc mult mai rapid. De ce? Explicatia consta in faptul ca noi cream o structura energetica naturala si in cadrul acesteia, ca si in natura, incepe sa aiba loc schimbul energetic. Animalele si plantele din apartamentele de la oras re-creeaza circulatia energetica din natura, are loc o permanenta redistribuire a energiei, iar acest proces nu se mai limiteaza numai la om, ci include in cercul comun pe toti cei care locuiesc in casa. Nici la tara oamenii nu au trait vreodata singuri. Fiecare taran avea neaparat vaci, cai, oi sau capre, gaini, rate, pisici si caini. In pivnite erau soareci sau sobolani, in podurile caselor si pe sub stresini isi faceau cuib pasarelele. Cu alte cuvinte, oamenii interactionau tot timpul cu animalele si cu lumea vegetala, permanent avea loc un schimb energetic intens. La oras, in interiorul blocurilor mari, impartite in scari si apartamente, detinerea animalelor de companie era interzisa si astfel s-a tulburat acest echilibru energetic. Daca la tara oamenii pot sa iasa in curte si sa-si „incarce bateriile” de la pamant, in oras pamantul este acoperit cu beton sau asfalt. Aceste materiale nu conduc energia pamantului, ci o blocheaza. Nici incaltamintea pe care o purtam nu permite energiei sa circule, datorita talpilor din cauciuc sau materiale sintetice. Peretii si planseele din beton armat ai apartamentelor ne deconecteaza pur si simplu de la circuitul energetic din natura si in aceste conditii organismul nostru nu mai functioneaza corect. Daca am scufunda in apa un strung metalic si l-am pune sa functioneze in aceste conditii improprii, sa prelucreze o piesa oarecare, strungul nu ar putea face acest lucru, chiar daca ar fi vorba de strungul cel mai primitiv, nu de unul electric. La fel se intampla si cu oamenii. Traind in conditii nepotrivite, incepem sa ne simtim din ce in ce mai rau si intr-o buna zi ajungem la spital.
Am primit nu demult de la editura un pachet cu scrisori care imi erau adresate. Una dintre ele m-a facut sa ma cutremur. Imi scria mama unei tinere de 28 de ani care nascuse de curand. Copilul are acum 9 luni si este perfect sanatos, ceea ce nu se poate spune despre mama lui. Tanara femeie, dupa ce a citit undeva ca oamenii pot fi vampiri, a observat la ea insasi simptomele acestei boli si, intrucat vampirismul se transmite, tanara mama, speriata, a inceput sa se fereasca de oameni si mai ales de propriul copil. Pur si simplu nu s-a mai apropiat de el. Este greu sa-ti imaginezi ceva mai demn de mila decat un bebelus in patut, care-si intinde plangand manutele spre mama lui, iar aceasta fuge ingrozita. O inteleg foarte bine pe bunica bebelusului, care s-a pierdut cu firea, ne stiind ce sa faca in aceasta situatie. Iesirea din acest cerc vicios este una singura: trebuie organizat in mod corect spatiul energetic al locuintei si reconstruit lantul energetic. Daca tanara femeie se confrunta intr-adevar cu un deficit energetic si ia energia de la altii, atunci acesti „altii” trebuie sa fie cei care o cedeaza de buna voie si chiar cu bucurie. Ma refer la plantele si animalele de casa. Chiar despre ele va fi vorba in continuare in aceasta carte. Din capul locului trebuie sa stabilim insa cine sunt vampirii si donatorii din preajma oamenilor, din lumea florei si a faunei.

Caracteristici: An aparitie - 2011; Format - 200X130; Nr. pagini - 136; Editie - Necartonata;

ISBN: 9786065832121

Editura: Rovimed

Autor: Mihail Platonov